Homocisteina - Markerul de sânge multidimensional

Timp de citire: 12 minute.

Homocisteina - Markerul de sânge multidimensional

Un instrument cheie care trebuie folosit mai des este analiza testelor de sânge ajută la identificarea semnelor timpurii de disfuncții ale nutriției funcționale, care diferă de sistemul nostru medical actual. Examinând analizele de sânge, se obține o perspectivă asupra stării de sănătate funcțională, determinând dacă există progres către o bunăstare optimă sau dacă ne confruntăm cu probleme de sănătate.

Această abordare contrastează cu medicina convențională, care tinde să privească condițiile în termeni binari – fie ești diabetic, fie nu ești, lăsând puțin loc pentru nuanțe. Nutriția funcțională abordează preocupările înainte ca acestea să escaladeze. O modalitate de a sprijini acest lucru este prin monitorizarea continuă a analizelor de sânge și a simptomelor. Acest lucru permite urmărirea tendințelor și ajustări personalizate ale dietei, suplimentelor și stilului de viață pentru a ajunge la o sănătate optimă.

Un marker care ar trebui inclus întotdeauna în panoul cuprinzător al analizelor medicale de sânge este homocisteina. Acest marker este rar comandat și este incredibil de valoros. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre ce poate indica acest marker, de ce trebuie inclus în panoul de analize, importanța sa pentru sănătatea și longevitatea dumneavoastră și ce puteți face pentru a-l aduce înapoi în intervale mai bune!

Ce este Homocisteina?

Homocisteina este un aminoacid care este produs în organism ca parte a procesului normal de metabolizare al metioninei. Metionina este un aminoacid care se obține din surse alimentare, cum ar fi carnea, peștele și produsele lactate. Când organismul metabolizează metionina, aceasta poate fi transformată în homocisteină.

Homocisteina poate fi metabolizată în continuare prin două căi principale: remetilare și transsulfurare. În calea de remetilare, homocisteina este convertită înapoi în metionină cu ajutorul anumitor enzime și cofactori, cum ar fi vitamina B12 și folatul (o formă a vitaminei B9). Prin calea transsulfurării, homocisteina este transformată în alți compuși, inclusiv cisteină. Nivelurile crescute de homocisteină în sânge sunt asociate cu deficiențe de vitamina B12, vitamina B6 și folat (vitamina B9). Aceste vitamine joacă un rol crucial în metabolismul homocisteinei, iar deficiențele lor pot duce la o acumulare de homocisteină.

Homocisteina este, de asemenea, un jucător cheie în procesul de metilare, care face parte din faza II de detoxifiere a ficatului. Când nivelurile de homocisteină sunt crescute, acesta poate fi un semn că organismul nu se detoxifică bine și/sau metilarea este afectată (metilarea este una dintre multele căi utilizate în ficat pentru detoxifierea din faza 2). Ne dorim ca acest mecanism să funcționeze, exact așa cum ne dorim ca toate căile de detoxifiere să funcționeze.

Dacă există o deficiență de B12, B6 și/sau folat (B9), nu vom putea converti homocisteina în cisteină și metionină. Când nivelul acestor nutrienți este scăzut, vom avea niveluri mai mari de homocisteină în sânge, ceea ce poate fi problematic pentru sănătatea noastră. Nivelurile ridicate de homocisteină se pot acumula la niveluri toxice, generând stres oxidativ și depozitare de colesterol, care poate provoca leziuni ale peretelui arterial. Când homocisteina persistă în sânge, irită căptușeala interioară a arterelor, venelor și, în timp, le face aspre în loc să fie netede. Acest lucru face ca pereții arteriali să se îngroașe cu placă aterosclerotică, pe măsură ce celulele care căptușesc artera se amestecă împreună cu proteine ​​și lipide. În cele din urmă, aceste plăci pot provoca degenerarea pereților arteriali și o restricție a circulației, numită aterom. Când un aterom blochează sângele către inimă, provoacă un atac de cord. Când blochează fluxul de sânge către creier, va provoca un accident vascular cerebral. Acest proces este, de asemenea, asociat cu hipertensiunea arterială și alte probleme cardiovasculare.

Scopul tuturor este de a minimiza cât mai mulți factori de risc. Deoarece bolile de inimă și decesele legate de inimă sunt atât de răspândite astăzi, verificarea acestui marker poate avea un impact major. Mulți sunt familiarizați cu alți factori de risc care sunt asociați cu bolile de inimă, inclusiv antecedentele familiale, fumatul, obezitatea, lipsa exercițiilor fizice, diabetul și dezechilibrele lipidice, dar despre homocisteină se vorbește rar și nu este niciodată verificată într-o analiză regulată de sânge.

Ce determină creșterea nivelului de homocisteină?

Deficiențe de vitamina B

• Nivelurile de homocisteină vor crește atunci când există o deficiență de vitamina B6, B12 și folat (vitamina B9).
• O dietă bogată în zahăr și carbohidrați poate epuiza aceste vitamine B cheie.
• O dietă vegană sau vegetariană poate să nu aibă nutrienții potriviți pentru a scădea nivelul de homocisteină. În special datorită aportului mai mic de B12 cu acest tip de dietă, care va duce la niveluri mai scăzute ale acestor vitamine.

Disbioza intestinală

• Infecțiile sau dezechilibrele florei intestinale pot provoca disbioză, care poate face o persoană mai susceptibilă la niveluri ridicate de homocisteină. Adesea, acest lucru se datorează absorbției slabe a nutrienților cheie necesari pentru a reduce nivelurile de homocisteină.
• Bacteriile comensale din intestinul nostru ajută, de asemenea, la producerea vitaminelor B, așa că, dacă există un dezechilibru, acesta poate contribui la deficiența vitaminelor B.
• Infecția cu H. Pylori poate provoca o deficiență în absorbția B12, datorită faptului că această bacterie ne afectează capacitatea de a absorbi această vitamină, prin scăderea acidului din stomac.

Stresul

• Stresul cronic poate afecta capacitatea organismului de a metaboliza homocisteina. Tehnicile de gestionare a stresului și un stil de viață echilibrat pot juca un rol în susținerea sănătății generale, inclusiv a nivelurilor de homocisteină.

Medicamentele

• Anumite medicamente, cum ar fi antiepilepticele, metotrexatul (un imunosupresor), metforminul (folosit pentru diabet), colestiramina (folosită pentru scăderea colesterolului), pilulele contraceptive și medicamentele care reduc cantitatea de acid gastric din stomac, pot interfera cu absorbția sau metabolismul vitaminei B, influențând nivelul homocisteinei.

Hipotiroidismul

• Hipotiroidismul, o afecțiune în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni, poate fi asociată cu niveluri crescute de homocisteină. Gestionarea corectă a funcției tiroidiene este importantă pentru menținerea echilibrului homocisteinei.
• O meta-analiză a 17 studii a constatat că persoanele hipotiroidiene care nu au fost tratate cu levotiroxină (T4 sintetic) au avut niveluri crescute de homocisteină, asociate cu severitatea hipotiroidismului. Când a fost descoperit și tratat cu levotiroxină (T4), tratamentul a fost eficient în reducerea nivelurilor de homocisteină.

Sănătatea dentară

• Boala parodontală a fost legată de creșterea nivelului de homocisteină. Îngrijirea sănătății bucale prin practici regulate de igienă dentară poate contribui la sănătatea cardiovasculară generală.

Genetica

• Factorii genetici pot influența modul în care organismul metabolizează homocisteina. Unii indivizi pot avea variații genetice care afectează eficiența acestui proces, ducând potențial la niveluri mai mari de homocisteină.
• Creșterile de homocisteină pot fi cauzate de mutații relativ comune ale genei MTHFR, sau ale genelor CBS, MTR, MTRR.

Alcoolul și fumatul

• Consumul excesiv de alcool și fumatul pot contribui la creșterea nivelului de homocisteină. Ambele obiceiuri pot afecta absorbția și utilizarea vitaminelor B în organism.

Bolile de rinichi

• O funcție renală deficitară poate duce la eliminarea redusă a homocisteinei din organism, contribuind la niveluri mai ridicate. Monitorizarea și gestionarea sănătății rinichilor sunt importante în controlul nivelurilor de homocisteină.

Care este nivelul optim de homocisteină?

Nivelurile acceptabile de homocisteină în sânge au variat de-a lungul timpului. În trecut, nivelul cu risc crescut a fost definit ca fiind peste 15 μmol/L, risc moderat: 16-30 μmol/L, intermediară 31-100 μmol/L și hiperhomocisteinemia severă peste 100 umol/L. Cu toate acestea, cercetătorii recunosc acum că un nivel de 10 μmol/L sau mai mult poate fi considerat hiperhomocisteinemie și necesită o evaluare suplimentară.

Din păcate, din nou, cercetarea nu se traduce rapid în intervale de referință de laborator actualizate. Chiar și astăzi, valorile „normale” de laborator pentru homocisteină pot varia de la 0 la un nivel de 21,3 μmol/L pentru persoanele cu vârsta peste 80 de ani.

Cu toate acestea, a fost observată o scădere semnificativă a funcției cognitive atunci când homocisteina a crescut peste 11 μmol/L, cu un risc de declin cu 88% crescut la un nivel de homocisteină de 20 μmol/L. Cercetătorii au ajuns la concluzia că homocisteina crescută este un „factor de risc puternic modificabil pentru demența vasculară și Alzheimer”.

Nivelurile de homocisteină acceptate anterior ca „normale”, cu o medie de 10,5 μmol/L, au fost asociate cu regiunile aterosclerotice din arterele carotide ale indivizilor sănătoși. Ateroscleroza arterei carotide este considerată un predictor puternic pentru accident vascular cerebral și boli cardiovasculare.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, asupra femeilor supraponderale cu deficit de vitamina D, nivelurile de homocisteină mai mari de 10 μmol/L au fost asociate semnificativ cu Proteina C reactivă, Aspartataminotrasferază, uree și creatinină crescute, precum și cu scăderea vitaminei D.

Un interval mai restrâns pentru valorile limită poate ajuta la prezicerea riscului de morbiditate și mortalitate cardiovasculară.

Alături de deficiența de vitamina B6, Hs-CRP (Proteina C reactivă înalt sensibilă) crescută, IL-6 (Interleukina 6) crescută și telomerii scurtați, homocisteina este considerat un marker al stresului oxidativ și al inflamației sistemice și contribuie la morbiditate și mortalitate. Nivelurile de homocisteină de 9,8 μmol/L sau mai mari au fost asociate cu un risc cu 28% mai mare de mortalitate de orice cauză, inclusiv boli cardio-vasculare, în comparație cu cele cu concentrații sub 9,8 μmol/L.

După cum putem vedea dintr-o varietate de studii, pe măsură ce homocisteina începe să crească peste 9 μmol/L, riscul de îmbolnăvire crește, de asemenea. 

Un interval optim pentru homocisteină este între 5 - 7,2 μmol/L. O homocisteină sub 4 μmol/L este considerată scăzută.

Ce implicații are asupra sănătații noastre un nivel prea mare de homocisteină?

Boli de inimă/probleme cardiovasculare

• Nivelurile crescute de homocisteină afectează căptușeala endotelială interioară a vaselor de sânge, promovând inflamația și stresul oxidativ în sistemul vascular. Acest lucru crește riscul de ateroscleroză, îngroșarea și întărirea arterelor cauzate de acumularea plăcii și cheaguri de sânge. Ateroscleroza este o cauză primară a bolilor cardiovasculare, inclusiv boala coronariană, infarctul miocardic, insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral.

Dezechilibre ale creierului

• Studiile arată că intervențiile nutriționale cu vitaminele B care scad homocisteina încetinesc rata de atrofie a creierului la vârstnicii cu deficiențe cognitive ușoare. Nu este clar dacă homocisteina cauzează în mod direct atrofia creierului sau dacă aceste constatări sunt legate de deficiențe de vitamine. Cu toate acestea, dovezile susțin că homocisteina este neurotoxică și scade perfuzia sângelui la creier. Nivelurile crescute sunt asociate cu progresia neurodegenerării, așa cum se observă în boli precum boala Alzheimer.
• Există, de asemenea, o corelație între nivelurile ridicate de homocisteină și depresie. Într-un studiu care a inclus peste 900 de bărbați de vârstă mijlocie, cercetătorii au descoperit că persoanele din tertilul superior pentru nivelurile de homocisteină aveau un risc de depresie de peste două ori mai mare decât cei din tertilul cel mai de jos. Un alt studiu a constatat că persoanele cu niveluri de homocisteină mai mari de 12 µmol/L aveau niveluri semnificativ mai mici de SAMe, neurotransmițători care îmbunătățesc starea de spirit și niveluri de folat din celulele roșii din sânge.

Asociată cu rezistența la insulină

• Nivelurile ridicate de homocisteină, numite hiperhomocisteinemie, sunt legate de rezistența la insulină, o afecțiune în care celulele devin mai puțin sensibile la insulină. Această asociere se datorează mai multor factori:
• Semnalizarea insulinei afectată: homocisteina crescută poate perturba căile de semnalizare a insulinei în celule, reducând sensibilitatea acestora la insulină și împiedicând absorbția de glucoză.
• Inflamația și stresul oxidativ: Hiperhomocisteinemia promovează inflamația și stresul oxidativ, ambele contribuind la rezistența la insulină prin perturbarea funcției celulare și a semnalizării.
• Disfuncție endotelială: Homocisteina dăunează căptușelii vaselor de sânge, ceea ce duce la disfuncție endotelială, afectând fluxul sanguin și livrarea de nutrienți către țesuturile sensibile la insulină.
• Perturbarea căilor de metilare: Homocisteina este implicată în procese celulare cruciale, cum ar fi metilarea, afectând expresia genelor și metabolismul, influențând astfel sensibilitatea la insulină.

Densitatea oaselor este afectată

• Osteoporoza și fracturile de șold sunt corelate cu homocisteina crescută. Homocisteina nu numai că promovează stresul oxidativ, dar interferează și cu reticularea colagenului, modificând compoziția matricei osoase și crescând fragilitatea osoasă.

Cine trebuie să își facă analiza de homocisteină?

Oricine are antecedente familiale de boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet sau degenerare cognitivă. În plus, oricine a fost deja diagnosticat cu oricare dintre aceste afecțiuni ar trebui să-și monitorizeze nivelul de homocisteină. Persoanele care au antecedente familiale sau personale de alcoolism sau boli de rinichi vor fi, de asemenea, expuse riscului. Și oricine știe sau suspectează că are o predispoziție genetică. Oricine urmează o dietă săracă în B12, folat sau B6. Oricine are infecții intestinale sau antecedente sau care nu digeră bine, oricine ia medicamente despre care se știe că epuizează necesarul de vitamine B care ajută la menținerea homocisteinei sub control. Deci… toată lumea!?

Strategii pentru reducerea homocisteinei

Scăderea nivelului de homocisteină poate fi obținută prin diferite abordări alimentare, stil de viață și suplimentare. Iată câteva strategii eficiente:

• Creșteți aportul de vitamine B: Vitaminele B6, B12 și acid folic (B9) sunt esențiale pentru metabolismul homocisteinei. Consumul de alimente bogate în aceste vitamine poate ajuta la scăderea nivelului de homocisteină.
• Folat (vitamina B9) - ficat de pui și vită, sparanghel, avocado, spanac (gătit), precum și alte legume cu frunza de culoare verde închis, mazăre, portocale.
• Vitamina B6 - ficat de vita, ton, somon, pui, galbenus de ou, legume cu frunza de culoare verde închis, banane, papaya, portocale, pepene galben.
• Vitamina B12 - carne de organe, crustacee, pește, carne, pasăre, ouă, lactate (în special chefir).
• Mâncați alimente bogate în betaină: betaina, găsită în alimente precum sfecla, spanacul, quinoa și tărâțele de grâu, poate ajuta la scăderea nivelului de homocisteină facilitând conversia acesteia în metionină.
• Limitați consumul de alcool: aportul excesiv de alcool poate interfera cu capacitatea organismului de a metaboliza și elimina homocisteina. Limitarea consumului de alcool sau evitarea acestuia poate ajuta la reducerea nivelului de homocisteină.
• Renunțați la fumat: fumatul crește nivelul de homocisteină și stresul oxidativ din organism. Renunțarea la fumat poate duce la o reducere a nivelului de homocisteină și la îmbunătățirea sănătății generale.
• Faceți mișcare: Activitatea fizică regulată poate ajuta la scăderea nivelului de homocisteină prin îmbunătățirea circulației, reducerea inflamației și îmbunătățirea sănătății metabolice generale.
• Mențineți o greutate sănătoasă: obezitatea este asociată cu niveluri mai ridicate de homocisteină. Menținerea unei greutăți sănătoase printr-o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate poate ajuta la scăderea nivelului de homocisteină.
• Luați în considerare suplimentarea: Dacă aportul alimentar este inadecvat sau dacă există probleme de absorbție, poate fi necesară suplimentarea cu vitamine B (B6, B12, folat). Cu toate acestea, este esențial să vă consultați cu un medic înainte de a începe orice regim de suplimentare.
• Gestionați stresul: stresul cronic poate contribui la niveluri crescute de homocisteină. Practicarea tehnicilor de reducere a stresului, cum ar fi meditația, yoga, exercițiile de respirație profundă sau petrecerea timpului în natură poate ajuta la scăderea nivelului de stres și, ulterior, la reducerea nivelului de homocisteină.
• Dormiți suficient: calitatea și durata slabă a somnului au fost legate de niveluri mai ridicate de homocisteină. Urmărește 7-9 ore de somn de calitate pe noapte pentru a susține sănătatea generală și a scădea nivelurile de homocisteină.

Concluzia?

Încorporând aceste strategii în stilul dumneavoastră de viață, puteți reduce în mod eficient nivelul de homocisteină și puteți reduce riscurile asociate pentru sănătate. Cu toate acestea, este esențial să vă consultați cu medic înainte de a face modificări semnificative ale dietei sau ale stilului de viață, mai ales dacă aveți alte afecțiuni sau luați medicamente.